La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Racovițeni făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Mocani, Motohani, Racovițeni, Budrea și Petrișoru, cu o populație totală de 2298 de locuitori. În comună funcționau 2 școli — una la Racovițeni, cu 49 de elevi și una la Petrișoru, cu 20 — și 3 biserici, datând respectiv din 1845, 1848 și 1857. În 1925, cătunele Mocani și Motohani fuseseră transferate la comuna Valea Raței, iar comuna Racovițeni rămăsese cu satele pe care le are și astăzi, având atunci o populație de 1919 locuitori.
În 1950, comuna Racovițeni a fost inclusă în raionul Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, la reorganizarea administrativă, comuna a fost transferată la județul Buzău.
Ziua comunei Racoviteni este sărbătorită pe 29 august.
Monumente istorice
Două obiective de pe teritoriul comunei Racovițeni sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local, ambele clasificate ca situri arheologice și aflate în preajma satului Petrișoru. Situl de la „Muchia Băjenarului” din latura sud-estică a satului, cuprinde o așezare din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolul al IV-lea e.n.); și o așezare mai veche, aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului (mileniul al II-lea î.e.n.), așezare emblematică pentru un aspect particular al acestei culturi arheologice, aspect denumit „Petrișoru-Racovițeni”. Al doilea sit se află pe dealul Șumurdoaia, la sud-est de sat, și datează din epoca migrațiilor (secolul al V-lea).
